Cum se bloca pe vremuri contorul electric
De-a lungul timpului, sărăcia, mizeria socială și nepăsarea statului i-au făcut pe mulți cetățeni să inventeze tot soiul de șmecherii pentru a ”înota” prin valurile de scumpiri. În urmă cu peste două decenii, în cartierele muncitorești din mai toate orașele, spre exemplu, se puneau în practică tot felul de tehnici de oprire a contoarelor electrice. Consumul redus pe factură nu bătea la ochi, pentru că întreruperile la electricitate erau la ordinea zilei. Însă atunci când era curent, oamenii conectau la rețea instalații improvizate, pentru a face o brumă de căldură. La mare căutare erau aerotermele de la macarale și reșourile din sârmă de nichelina, înșirată pe câte un rest de material ceramic ori BCA. După ce desprindeau la un colț geamul contorului electric, brașovenii introduceau prin fantă câteva obiecte extraplate, prin fanta creată: bucăți de film foto, lamele subțiri, scotch, etc. Acestea se înfășurau în jurul discului din aluminiu, care rotea mai greu cifrele ce indicau consumul de kilowați. De asemenea, exista și metoda desigilării contorului, prin topirea firului de plumb. Aparatul era „dat înapoi”. Nu de puține ori, o mână de ajutor în acest scop o dădeau chiar angajații IDEB. Tabloul electric era astfel modificat, încât prizele, de exemplu, să nu treacă prin contor. Metoda este larg răspândită și în ziua de azi și este asemănătoare cu branșările ilegale, la care apelează unii dintre locuitorii cartierelor sărace sau din mediul rural. Altă metodă consta în plasarea unor electrozi conectați la curent de o parte și de alta a contorului, cîmpul magnetic astfel creat blocînd rotița. Metodă utilizată doar de specialiști, pentru că necesita o instalație complexă și, în plus, prezenta riscul unei magnetizări permanente a pieselor contorului, astfel încît acesta să nu își mai revină. Alt sistem, din păcate mult mai periculos și care a făcut numeroase victime era înlocuirea polului negativ al prizei cu o scurgere în pămînt improvizată, nu o dată folosindu-se chiar caloriferul. În acest mod, curentul electric nu mai ajungea în contor ci se scurgea în sol după ce era utilizat de aparatura casnică. În anumite zone, în special în satele țigănești se recurge la proceduri mai radicale: pur și simplu se trage un fir de pe stîlpii de electrificare și se ia curent moca pe buzunarul statului. Există și cazuri demne de Discovery: în preajma unor zone prin care se găsesc magistrale ale curentului electric se plasează sub liniile de înaltă tensiune prăjini care au la capăt o bară metalică, la rîndul ei conectată la un cablu care duce curentul obținut din aer - pentru că, într-adevăr, în jurul liniilor de înaltă tensiune aerul e înțesat de energie electrică - pînă la sol, unde este întrebuințat de inventivii localnici.

Trăiască aragazul!


Pentru a se încălzi, românii introduceau cărămizi de șamotă în cuptoarele aragazelor, care funcționau non-stop, în lipsa căldurii de la calorifer. În replică, însă, cei de la gaze băgau pe țevi o substanță care făcea ca metoda să nu poată fi folosită mult timp, din cauză că flacăra emana un miros puternic, asemănător celui de motorină. Pe scările blocurilor se organizau echipe de control care verificau dacă locuitorii folosesc în exces cuptoarele. Existau situații în care apa din calorifere era încălzită cu ajutorul buteliilor de aragaz sau, și mai rău, cu ajutorul unor arzătoare legate cu furtun de instalația de gaz metan. Faptul că metoda revine este dovedită și de exploziile de locuințe de la începutul acestui an, cauzate de instalațiile improvizate.

Câte un pic, pic și de plată mai nimic

La începutul anilor 90, contorizarea apei calde, celei reci și căldurii din calorifere a reprezentat o mare speranță pentru diminuarea facturilor. Inițial, această metodă născută din sărăcie trebuia să le garanteze oamenilor că nu vor plăti pierderile din rețea și să-i apere în fața administratorilor care umflau cotele la întreținere. De abia după contorizare, însă, unii au oservat că sumele datorate sunt mai mari, așa că au început să studieze problema. Punctul slab al apometrelor este că apa care picură de la robinet nu mișcă paletele ceasurilor. Conform rezultatului unei probleme de clasa I-a, în 24 de ore se pot strânge zeci de litri de apă gratuită. La cîțiva ani după căderea lui Ceaușescu s-a născut metoda scoaterii apei calde din calorifere pentru a fi folosită în scopuri menajere, lucru care afecta serios circuitul energiei termice în blocuri. Au apărut, astfel, calorifere cu robinet care suplineau lipsa apei calde la baie și bucătărie.

România ca un Jeep cu GPL

Pe vremea lui Ceușescu, șoferii isteți reușeau să-și pună în funcțiune mașinile cu ajutorul unor instalații artizanale, alimentate cu butelii de aragaz, astfel încât bietele Dacii deveneau cu adevărat periculoase, putând exploda. Astăzi, în vremea autovehiculelor de fițe, unii proprietari de Jeep-uri sau mașini de teren de peste 300CP aleg GPL-ul. Mașina arata la fel, are mai puțin loc în portbagaj și mult mai puțini cai putere. Dar cine știe asta? Suma plătită pe carburant se reduce la jumătate, iar metoda, aplicată în general de micii patroni sau buticari, este avantajoasă pentru cei care folosesc mașina zilnic și vor să-și afișeze opulența față de partenerii de afaceri și angajați. Există și cazuri în care sub capota unei minunății de Chraysler „tușește”, de fapt, un motor de Aro 244. Asta din cauză că reparația originalului l-ar sărăci pe proprietar. Situația este emblematică pentru România acestor ani.

Teleșmecheria la români

Telefonul a fost dintotdeauna mâncător de bani frumoși din portofelele familiilor de români. Spiritul cald, latin, ne face mai dornici de comunicare, iar operatorii de telefonie fixă sau mobilă își freacă palmele de bucurie în așteptarea profitului. În vremea centralelor analogice, o pilă la „telefoane” te scutea de câteva sutișoare bune la nota de plată. Numărul tău era legat „la masă” în centrală, iar convorbirea intra pe nota poștei sau a unui alt abonat, dintre cei care aveau, de regulă, facturi grase de achitat. Unii se ”legau” la caseta blocului și vorbeau, de asemenea, pe banii altor abonați. Astăzi, moda s-a schimbat. Există telefoane cu antenă care pot intra pe o rază de peste 300 de metri pe stația fixă a unui alt abonat. De asemenea, sunt hackeri care dispun de aparate care pot încărca cartelele telefonice cu sume imense. Noroc cu Romtelecom, care a făcut gratuite convorbirile de seară, astfel că șmecheriile s-au mai rărit.
Televiziunea prin cablu sau chiar cea digitală nu sunt scutite de șmecherii. Distribuitoarele de semnal se găsesc „la ruși” în orice piață, iar trecerea cablului dintr-un apartament într-altul nu este o problemă în vremea bormașinilor cu percuție de mare putere. Același lucru se întâmplă și cu distribuitoarele de semnal Internet.

30 de ani de bere, gratis

Una dintre cele mai spectaculoase metode de sustragere s-a înregistrat în anii 80 la fabrica de bere „Aurora” din Dârste. Cu ocazia unor lucrări de reparație și întreținere la recipientele uriașe ale fabricii, cineva a observat o conductă, aparent fără folos. Ulterior s-a dovedit că aceasta transporta bere direct la robinetul din bucătăria unui cetățean care locuia în vecinătate. Omul nu a putut fi tras la răspundere întrucât decedase de ceva timp, însă conducta „funcționase” vreo treizeci de ani, bine-mersi. Chefurile care aveau loc zilnic în bucătăria istețului răposat au rămas mult timp în amintirea semenilor lui.

Trafic de apă sfințită și busuioc

O altă oportunitate pentru unii pensionari întreprinzători, dar și pentru cetățenii sărmani, o reprezintă apa sfințită de Bobotează și busuiocul aferent, care se caută și se dă ca pâinea caldă în aceste zile. După ce în ajunul sărbătorii ÎPS Teodosie a sfințit apa ce va fi împărțită credincioșilor și care, de data asta, a fost depusă în recipiente așezate în formă de cruce chiar în fața cazinoului din Constanța, o parte dintre enoriași s-au bulucit deja să ia cât mai multă, și câte 10, 15 litri o dată, chipurile pentru nevoile personale ale lor, rudelor și vecinilor. Unii dintre ei au delarat că vor veni și maine să mai ia. Ce vor face cu atâta apă e limpede de dedus.


Vinzator de busuioc, la coltul strazii


Moneda care a isterizat Germania
Pe lîngă aceste șmecherii casnice au existat multe altele, probabil că nu ne-ar ajunge un volum întreg. Una dintre cele mai celebre a fost făcută, culmea, cu largul concurs al statului. E vorba de lansarea, după 1990, a celebrei monede de 10 lei care a isterizat Germania. Avînd exact dimensiunile monedei de o marcă, moneda de 10 lei a umplut la refuz automatele nemțești, producînd pagube de milioane de mărci. Se spune chiar că moneda în cauză a fost retrasă de BNR în urma unui protest oficial al ambasadei germane la București. Un alt caz de senzație s-a petrecut în porturile unei țări scandinave, mai exact în hotelurile de mîna a treia unde adăstau marinarii români pe durata staționării în port. Ca în toate hotelurile fără pretenții, o parte dintre servicii (curent electric, apă caldă, TV etc) se livrau prin intermediul unor dispozitive în care se introducea monede. În loc de monede însă, patronii hotelurilor găseau aer și rugină peste tot. Șmecheria s-a aflat cu greu: românii introduceau o moneda locală în plastilină, după care o scoteau și turnat în loc apă pe care o țineau în frigider. Ei observaseră că moneda de gheață astfel obținută avea exact forma și greutatea celei originale, de aluminiu.